Limba mamei, limba neamului, limba strămoşilor…limba română

Îmi place mie perioada aceasta de sfârşit de vară, e plină de atâtea sărbători de toate tipurile. Ca să fiu şi mai modestă, alături de Ziua Independenţei şi Ziua  Limbii Române e şi ziua mea de naştere

Ziua Limbii Române – ce pot să zic, o zi obţinută cu 21 de ani în urmă ca dovadă  a puterii unui popor şi a voinţei lui. Atâtea idei controversate referitor la faptul că ce limbă vorbim totuşi, româna sau moldoveneasca…În opinia mea, aşa cum nu există limba americană sau mexicană, aşa nu poate exista limba moldovenească. Ca un dialect a limbii române, da, există. Nu putem nega sau modifica istoria aşa cum ne place nouă, de asemenea nu putem uita cum a luptat atâta lume pentru recunoaşterea limbii noastre, pentru libertatea de a o vorbi.

Totdeauna am avut un sentiment aparte pentru ,,două inimi gemene”, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, pentru Grigore Vieru, pentru Leonida Lari, deoarece acestor personalităţi nu le-a fost frică să spună cine sunt şi ce limbă vorbesc. Ei au fost acea luminiţă la sfărşit de tunel pentru popor care a trăit forţat în întuneric.

Mă bucură faptul că am putut şi pot vorbi limba plaiului unde m-am născut! Trebuie să preţuim ceea ce suntem şi ce avem, să nu neglijăm şi să nu dăm cu piciorul la ceea ce s-a obţinut cu atât greu.

Pe-un picior de plai

Pe-o gura de rai…

http://www.youtube.com/watch?v=wOOWEEHSQtw